Pe linia fină dintre lumi, în spațiul primitor al bibliotecii, acolo unde literatura se prelungește într-o miraculoasă odisee a cuvântului scris, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu se dedică unei cercetări laborioase, dar captivante prin puterea de pătrundere în țesutul de semne al cărților. Prin cronicile, eseurile și dialogurile reunite în volumul de față, ne propune o adevărată dioramă a literaturii române, cu multiple puncte de articulație, printre care se regăsesc literatura exilului, memorialistica, scrierile cu un pronunțat caracter documentar, publicistica din diferite epoci culturale, dar și un corpus de texte rare și prețioase, a căror recuperare este esențială pentru înțelegerea evoluției diferitelor curente și tendințe literare. Observând că demersul analitic reprezintă, mai presus de toate, un act dialogic, în urma căruia criticul literar îi oferă cititorului imaginea unei lumi filtrate prin lecturile sale, Mircea Anghelescu redimensionează această relație și îi adaugă o nouă instanță, opera literară, în măsura în care, dincolo de vocea fiecărui autor, se aude pulsând însăși viața cărții.
Culegerea, tocmai prin această unitate tematică și ideatică, nu se mai prezintă ca atare. În ciuda disparității subiectelor de la care pleacă fiecare eseu și distanței în timp - textele se întind pe vreo 40 de ani-, cartea se prezintă ca un tot, avînd prezentă în fundal întreaga operă a lui Mircea Eliade. Nu e un rezumat al ei, ci dovada că sub orice pretext ar vagabond gândurile lui Mircea Eliade, și oricare le-ar fi punctul de plecare, o lucrare savantă, un dialog cu Jung sau Papini, o altă privire aruncată pe coloana brâncușiană, sau pe felul în care moare ritual Regele în teatrul lui Eugen Ionescu, sau pe folclorul românesc și sud-european ca instrument de anamnesis, vom ajunge cu autorul în centru, triplu centru, prezent peste tot, al lumii, al său, al operei.
eu in dialog cu opera literara eseu
2ff7e9595c
Comentarios